Platoul Luncanilor (platoul Târsa) a fost modelat în şisturi cristaline, cu o suprafaţă larg ondulată, deasupra căruia se ridică vârful Secuiului (948 m) şi vârful Alunului (984 m). În sud, platoul este dominat de culmea Poiana Omului.

Vechimea şi continuitatea populării acestei zone de munte este atestată de urmele unei comunităţi care au trăit în zona vârfului Ţâfla (865 m), aparţinând culturii Coţofeni (2500-1800 î.e.n.). Aceştia erau crescători de vite pe care le păşunau pe întinsul platou al Luncanilor. Cele mai multe dovezi ale existenţei oamenilor în zonele înalte ale platformei şi în apropierea ei, aparţin perioadei preromane şi romane, fiind descoperite urme de locuire dacică şi un castru roman pentru trupe aflate în marş (100 x 240 m), aflat în apropierea şcolii din Târsa, cu valuri de pământ groase de cca. 8 m şi înalte astăzi de 1- 2 m.

 

Întreaga zonă este presărată cu gospodării risipite, situate fiecare în mijlocul propriei moşii agricole sau grupate mai multe la un loc în crânguri. Construcţiile tradiţionale sunt din bârne, încheiate la colţuri ‘‘băbeşte,, (încleştat).

 

Pătul (claie de fân aranjată pe coroana unui arbore pentru a o feri de animale) 

Accesul în Platoul Luncanilor se poate face dinspre Costeşti prin valea Făeragului, respectiv Boşorod prin Dealul Merişorului-Vf. Secuiului pe drumuri asfaltate. Pentru iubitorii de dumeţii platoul este accesibil pe traseul turistic bandă albastră din Costeşti prin cetatea Blidaru, respectiv pe traseul turistic triunghi roşu din Grădiştea de Munte.

 

 

  

  

 

 

  Vedere de pe vârful Ţâfla: în prim-plan, Piatra Roşie; în plan secund, Platoul Luncanilor 

Vedere din Poiana Omului: în prim-plan, o parte din poiană; în plan mijlociu, Platoul Luncanilor; în fundal, Munţii Apuseni 

Platoul Luncanilor-plan secund (depresiunea Orăştiei şi valea Mureşului acoperite de ceaţă); Munţii Retezat-ultimul plan 

  Vedere de pe vârful Muncelului 


© 2009 Administraţia Parcului Natural Gărdiştea Muncelului - Cioclovina | www.gradiste.ro